Istoria cafenelelor in Europa – partea I

Cafeneaua apare prima dată în Constantinopole, migrează apoi la Veneția, la Viena, la Londra și la Paris in perioada secolului al XVII-lea. Cafeneaua este prima instituție publică modernă în care opiniile circulă libere, în care se lansează dezbateri pe probleme sociale, morale și politice de intreres pentru comunitate. Pe scurt, fară cafenea ca instituție a spațiului public laic, modernitatea în Europa ar fi greu de conceput.

ottoman_coffeehouse_large

Francezii au denumit “cafés philo” adunările care aveau loc ȋn saloanele private de la 1700 şi unde se dezbăteau teme filozofice şi mai târziu naţionale. Diderot, Montesquieu, Rousseau şi Voltaire sunt personalităţi care luau frecvent parte la aceste adunări unde cafeaua era bautura in jurul careia se conturau dezbaterile literale, cultural si politice. În Europa civilizată cafeaua este aşadar un element indispensabil marilor gânditori care au pus bazele societăţii europene aşa cum o vedem astăzi.

Cafeaua ȋntăreşte spiritual de observaţie, ascute minţile şi generează polemici şi discuţii ce nu au fost ȋntotdeauna pe placul autorităţilor. Cafeneaua aşa cum apare şi se dezvoltă ȋn spaţiul European este o instituţie esenţială pentru promovarea modernizării şi modernităţii specifice secolului al XIX-lea. Ȋn spaţiul ȋmbibat de miros de tutun şi de aroma orientală a ibricelor aburinde cu cafea s-au nascut ideile care au pus bazele culturii şi civilizaţiei Occidentale moderne. Spaţiul cafenelei este spaţiul informaţiei şi al libertăţii de opinie şi de expresie. Aici clientul are la dispoziţie gazetele şi jurnalele vremii indiferent de orientarea politică şi ideologică a autorilor acestora. Nimeni nu s-a gândit ȋn acea perioadă că truda muncii sclavilor de pe plantaţiile de cafea din coloniile europene de peste mări şi oceane va contribui la naşterea curentului filozofic cel mai influent pe bătrânul continent şi care ȋn cele din urmă va distruge sistemul sclavagist: liberalismul.

BAL2979

Revoluţia Franceză este copilul legitim al cafenelelor pariziene unde istoria consemnează prezenţa permanentă a unor personalităţi revoluţionare precum Robespierre, Marat sau chiar Napoleon Bonaparte, care pe vremea când era doar un tânăr ofiţer avea propria-i masă la una dintre cele mai cunoscute cafenele din Paris. Legătura tainică dintre politică, oamenii politici şi cafea este evidenţiată foarte bine de către Lewis Lewi (1931): “Cafeaua generează o stare de excitaţie nervoasă excesivă care se traduce printr-o logvacitate remarcabilă asociată uneori cu o succesiune accelerată a ideilor. Se poate observa ȋn cafenele că politicienii beau ceaşcă după ceaşcă, iar prin acest abuz devin mai inspiraţi şi mai ȋnţelepţi ȋn comentarea tuturor evenimentelor ce au loc ȋn lume.” Harta culturală a Europei moderne este harta cafenelelor exsitente ȋn spaţiul European ȋn perioada respectivă.

Liberalismul şi democraţia ca şi curente de gândire şi ideologii politice se nasc din aroma şi savoarea acestei poţiuni “magice” numită cafea. La o cafea se poate filozofa despre orice şi oricine. Polemicile şi discuţiile aprinse sunt cele care dau naştere marilor curente de gândire filozofică şi politică, dar şi acţiunilor de eliberare naţională şi consolidare a statelor-naţiune ce au loc ȋn prima jumătate a secolului al XIX-lea.

Negustori_boieri_mici_1825_muntenia

Moda cafenelelor se extinde rapid şi ȋn Estul Europei. Ȋn Principatele Române cafeaua ajunge ȋnaintea cafenelelor prin mijlocire otomană. Cafenelele apar aici spre sfârşitul secolului al XIX-lea când idealul naţional de unire şi independenţă este deja realizat. Boierii români şi domnitorii fanarioţi văd cafeaua, ca şi ciubucul şi ca ȋntreg arsenalul vestimentar pe care îl adoptă, ca pe un fel de emblemă a loialităţii lor faţă de Ȋnalta Poartă. Domnii fanarioţi ţineau pe lângă ei ȋn rândul oamenilor de vază ai curţii un Mare Cafegiu şi arsenalul său de subalterni care se ocupau de ritualul servirii cafelei ce se repeta ȋn timpul zilei după fiecare masă. Boierii munteni şi moldoveni din perioada fanariotă erau oameni cultivaţi şi toleranţi faţă de nou aşa cum notează o serie de călători străini care trec prin Principate ȋn această perioadă. În ciuda mentalităţilor deschise, obiceiurile şi tradiţiile orientale se menţin, deoarece acestea fac deja parte din dulcea obişnuinţă a curţilor boiereşti. Odraslele boierilor în schimb sunt trimise la studii ȋn marile capitale ale Europei sunt “cafegii” moderni care vor aduce din Occident moda cafenelelor dar şi a libertăţii de expresie, a idealurilor de unire şi independenţă, a modernizării societăţii.

Unirea_24_ianuarie_1859

Istoricul francez Jules Michelet considera că apariţia cafelei ȋn Europa a generat o adevărată revoluţie, fiind un eveniment ce a determinat schimbarea obiceiurilor şi care a transformat temperamental europenilor. Cele constatate de Michelet ȋn secolul al XIX-lea sunt valide şi ȋn timpurile contemporane. Cafeaua ţine pasul cu civilizaţia europeană şi se transformă o dată cu aceasta, ramanand sub forme diferite o componenta importanta a vietii sociale a europenilor.

Leave a comment

Filed under De citit la o cafea, Dolce vita

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s